Iepurele si bolile sale

Iepurele si bolile sale
Generalitati:
Iepurii crescuti in captivitate sunt mult mai sensibili decit cei din salbaticie, motiv pentru care este necesar sa li se acorde o grija deosebita.
Ei sunt foarte sensibili la schimbarile de temperatura.
Astfel, temperaturile sub 10 grade provoaca diverse afectiuni respiratorii, ce pot duce la moartea animalelor.
De asemenea, si temperaturile ridicate, de peste 27 de grade au efecte negative asupra sanatatii iepurelui.
Infierbintarea excesiva a corpului (ex: intr-o zi caniculara de vara) va duce la moartea animalului.
Frecvent intilnite la iepurii crescuti in captivitate mai sunt si boli precum pietrele la vezica urinara, blocajul digestiv cauzat de parul inghitit de animale (cu ocazia cand isi efectueaza toaleta pilozitatii) .
Bolile se manifesta in general prin scaderea poftei de mancare, excremente mai putine sau mai mici.
Pasteureloza, o boala infectioasa bacteriana, se manifesta prin scurgeri nazale si oculare, dificultati in respiratie etc.
O problema serioasa de sanatate la iepuri o constituie si abcesele.
Acestea reprezinta acumulari de puroi format prin degenerarea tesuturilor si apar atunci cînd diversi agenti infectiosi, paraziti, ciuperci sau corpuri straine (precum aschiile, tepii) intra in tesut si produc infectarea sa.
Cele mai des intalnite cauze ale abceselor la iepuri sunt ranile provocate prin muscatura, rani ce se infecteaza, ducand deseori la septicemii ce le sunt fatale.
Afectiunile dentare se numara printre cele mai des intalnite probleme de sanatate la iepuri.
Spre deosebire de dintii omului, cei ai iepurilor nu au smalt, ceea ce ii face sa se toceasca destul de usor.
Ei au radacini deschise si continua sa creasca pe parcursul intregii vieti a animalului, in mod normal si nu necesita prea multa ingrijire.
Continua retezare a hranei cu dintii din fata si mestecarea cu ajutorul celorlalti le asigura uzuraconstanta, prevenind cresterea excesiva a lor.
Uneori insa, dintii isi pierd alinierea cauzand malocluzie (inchiderea defectuasa a maxilarelor).
In cazul malocluziei masivilor, dintii de jos cresc foarte lungi, iar cei de sus se curbeaza spre interiorul gurii, iepurele nemaiputand sa reteze hrana.
Malocluzia duce adesea la formarea de muchii ascutite de dinti, cauzate de tocirea lor neregulata.
Aceste muchii pot taia obrajii si limba, fiind foarte dureros pentru animal si complicandu-se cu infectii.
Daca stiti ca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-l izolati pentru a-i proteja pe ceilalti.
Cusca pentru asemenea iepuri trebuie sa fie la o distanta de cel putin zece metrii de celelalte.
Daca iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se raspindeasca rapid si sa-i molipseasca si pe cei sanatosi.
Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii, altfel boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile crescatorului. Dupa ce ati hranit iepurii bolnavi, va veti spala bine mainile.
Cand iepurii bolnavi sunt luati din cusca de carantina, aruncati toata mancarea care a ramas.
Aceasta cusca particulara trebuie sa fie curatata obligatoriu de doua ori pe saptamana cu solutie de inalbitor de 3-5 %.
In caz contrar ,urmatorii iepuri, pusi in aceeasi incapere, se pot imbolnavi cu usurinta .
Cand cumparati iepuri noi, ii veti pune in cusca de carantina pentru o perioada de minim 30 de zile, ca sa fiti siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi , dupa care le veti administra vaccinurile corespunzatoare.
Retineti:
• Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi curate, vor fi niste iepuri sanatosi.
• Ca sa fiti siguri ca veti descoperi bolile la timp, se recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3 saptamini.
• Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale.
• Daca observati ca ceva nu este in ordine, izolati imediat animalele ce va trezesc indoieli.
• Avand in vedere numeroasele probleme de sanatate pe care le pot avea iepurii (chiar si la aparitia primelor semne de boala), un bun crescator trebuie sa tina periodic legatura cu medicul veterinar pentru consultarea efectivelor sale de iepuri.
• Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti convins, adresati-va preventiv medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea iepurilor noi.
•
1. Boli netransmisibile
Bolile digestive

Balonarea si diareea sunt cele clasice si sunt cauzate ,in general, de hrana nepotrivita.
Indicatii pentru a preveni aceaste boli veti gasi la capitolul despre alimentatie.
Diareea
Diareea este o inflamare a intestinelor , are cauze extrem de variate .
In intestinal oricarui mamifer exista un ecosistem extrem de fragil, format dintr-o flora microbiana „ buna ” rezidenta permanent la acest nivel si o alta flora formata din elemente de natura patogena compusa din virusi, bacterii sau paraziti.
Actiunea acestor elemente patogene la nivelul mucoasei este temperata de sistemul de aparare local.
Cand mecanismele locale defensive se dezechilibreaza, fie din cauza maririi actiunii elementelor patogene de natura bacteriana, virala ori parazitara, fie din cauza actiunii unor factori exteriori ( de exemplu alimente alterate) se instaleaza o inflamatie la nivelul intestinului care se exprima clinic prin diaree.
Diareea afecteaza toate rasele de iepuri si toate categoriile de varsta, in toate anotimpurile ( dar cu precadere toamna).
Toamna e un anotimp cu anumite particularitati si predispune specia iepureasca la contractarea unor forme de diaree, unele chiar foarte grave.
In acest anotimp se fac simtite fluctuatii mari de temperatura, zilele incep a fi tot mai reci, iar frigul, mai ales frigul umed, sunt un factor predispozant pentru instalarea diareilor prin faptul ca obliga organismul sa se adapteze, acest efort de adaptare influentand sistemul circulator, nervos, endocrin, favorizand patrunderea si instalarea unor germeni infectiosi la nivelul mucoasei intestinale.
Alti factori favorizatori sunt furajele intarite (lignificate), iar toamna este bogata in astfel de furaje (de exemplu :otava si fanuri invechite, coceni de porumb).
Toamnele ploioase predispun de asemenea furajele la mucegaire, iar mucegaiurile sunt, de asemenea, factori predispozanti pentru instalarea enteritelor grave.
Primele simptome ale diareei la iepuri nu sunt greu de observat
Fecalele au consistenta diferita, de la moale la lichida, iar culoarea difera in functie de bacilul contractat si de cat de avansata este boala.
Animalele nu consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate ( din cauza deselor descarcari diareice) .
Uneori apare si febra,alteori nu .
Frecvent, diareea este insotita si de balonari mortale.
Diareea este mai usor de prevenit decat de combatut, fiind o boala grava.
Daca observati simptomele, izolati imediat exemplarele si contactati imediat doctoral veterinar pentru a stabili urgent tratamentul.

Osteoperoza si Rahitismul (maladii ale oaselor)
Osteoperoza se caracterizeaza printr-o descompunere progresiva a oaselor.
Consistenta oaselor devine " de burete" , acestea devin fragile si friabile putand aparea foarte usor fracturi ale membrelor .
Rahitismul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe.
Aceasta maladie are drept cauza insuficienta vitaminei D, ceea ce inseamna ca iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara, sau ambele.
Straduiti-va sa-i hraniti cu plante ce au un continut bogat de calciu ( ex: lucerna si orz ).
Hipercalcemia
Hipercalcemia este cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor.
Caracteristica: forma naturala a corpului iepurelui se schimba treptat si miscarile ii devin greoaie , rigide.
Pentru a preveni aceasta maladie, incercati sa nu exagerati cu adaosuri de calciu in dieta iepurilor. De asemenea, dati-le mai putine plante bogate in calciu (ex: lucerna si orz).
Avitaminoza
Aceasta maladie apare cind dieta iepurilor este saraca in vitamina A .
Boala se caracterizeaza printr-o cadere exagerata a parului.
Putem evita cu usurinta aceasta situatie adaugand in dieta animalelor alimente bogate in vitamina A ( ex: sfecla rosie si morcovi).

2. Boli infectioase
Pasteureloza
Pasteureloza este o boala infecto-contagioasa produsa de germeni din genul Pasteurella (acesta cuprinde mai multe specii).
Germenul este un cocobacil de dimensiune redusa, gram negativ, nesporulat, fiind un comensal al tractului respirator superior, gasindu-se la absolute toate speciile de animale, inclusiv la om.
Aparitia bolii depinde de mai multi factori incluzand specia, varsta, virulenta germenului, infectiile recurente, conditiile de mediu.
De cele mai multe ori semnele predominante sunt cele respiratorii: tuse, stranut, raluri, lacrimare, sinuzita si depresie.
Boala mai este denumita si “ Septicemia Hemoragica” a iepurilor.
De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate afecta si animalele adulte.
Agentul cauzal este cel mai frecvent este virusul Pasteurella Multocida care actioneaza pe fondul unor factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau alimentatia deficitara.
Boala evolueaza enzootic (grupuri limitate) sau chiar epizootic ( pe o scara larga) , fiind una dintre cele mai pagubitoare boli ale iepurilor.

Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica.
Simptome : abatere, congestie, dispnee si uneori moarte fulgeratoare in maxim 24 de ore.
In forma supraacuta apare brusc hipertermia (42 grade Celsius)
In forma acuta, pe langa semnele descrise mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut, raluri si matitate pulmonara.
Animalele mor de obicei in 5-8 zile.
Forma cronica apare de obicei la adulti.
Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de localizare.
In localizarea nazala (coriza) apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori pleuropneumonie.
Boala se poate exprima si prin formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos.
Aceasta forma are evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare.
Pasteureloza este un flagel care ataca toate organele animalului bolnav.
Animalele infectate vor fi obligatoriu eutanasiate si incinerate.
Cele sanatoase din aceiasi crescatorie vor fi sacrificate de asemenea ,dar ( dupa controlul si avizul sanitar - veterinar ) pot fi consumate.

Mixomatoza
Agent etiologic:
Boala este cauzata de virusul Myxoma (genul Leporipoxvirus), un virus care apartine aceleiasi familii ca si virusul ce produce variola. Virusul este originar din America de Sud unde a produs o pierdere majora printre iepurii salbatici.
Cand iepuri provenind din Europa au fost importati inAmerica nici unul nu a rezistat acestui virus, toti cei atinsi de el au decedat, imunitatea lor fiind foarte scazuta.
La fel s-a intamplat si in cazul iepurilor importati din Europa in Australia.
Dintr-un accident, virusul a fost adus si in Europa si numarul iepurilor existenti a scazut drastic.
Virusul se raspandeste atat la iepurii de casa cat si la cei salbatici, atat prin contact direct (mucoasa, piele , cale digestiva) cat si indirect (prin intepaturile insectelor hematofage: tantar , purici s.a.).
Simptome
Primele simptome apar la 4 - 5 zile dupa ce iepurele a fost infectat.
Acestea sunt febra , rinita , aparitia MIXOAMELOR (umflaturi) in primul rand in zona genitala si apoi in zona capului( urechi,bot ,pleoape), urmatoarea zona afectata sunt ochii (conjuctivita seroasa).
Mixoamele cresc rapid in volum devenind moi,friabile si rupandu-se usor,lasand in urma lor suprafete sangerande.
Iepurii slabesc brusc, desi apetitul le ramane neschimbat pana in ultimele zile de viata, din cercetari s-a constatat ca abia in ultimele 2 saptamani de viata iepurele isi pierde pofta de mancare.
Cu timpul, iepurii si-au dezvoltat imunitatea la acest virus, in unele cazuri boala devenind cronica.
In faza cronica a bolii apar tumori dupa 10-15 zile de la infectarea cu virusul.
Aceste excrescente apar la nivelul urechilor, nasului si al labelor, uneori excrescentele se resorb lasand doar niste urme care dispar si ele cu timpul.
Mortalitatea in forma cronica a Mixomatozei este de 95 - 100 % iar media de viata din momentul infectarii cu virusul este de 7-14 de zile.
Spre sfarsitul epizootiei , animalele dobandesc un oarecare grad de rezistenta, dar (indiferent de sex) devin sterile.
Tratamentul
Mixomatoza este o boala declarabila si supusa masurilor de carantina.
Boala are un caracter sezonier , fiind mai frecventa in zonele joase si mlastinoase.
La iepurii care nu mor, trecerea prin boala este urmata de o imunitate puternica si de durata.
Din pacate tratamentul in cazul Myxomatozei este de cele mai multe ori ineficient, oricat de mult ne-am stradui, complicatiile respiratorii (pneumonia)sunt inevitabile si iepurele nu mai poate fi salvat, de aceea este mai bine sa fie eutanasiat in momentul in care diagnosticul este pus de catre medicul veterinar.
Cum impiedicam raspandirii bolii ?
Trei lucruri sunt foarte importante pentru a impiedica raspandirea bolii:
• eutanasierea tuturor iepurilor contaminati;
• dezinfectarea locului in care iepurii au locuit dupa ce au fost infectati
• exterminarea mustelor si tantarilor (dezinsectie)
Prevenire
Pentru ca nu exista un tratament propriu-zis pentru Mixomatoza ,ca si pentru celelalte boli virale, vaccinarea este obligatorie (va fi administrat subcutanat un vaccin heterolog).
Animalele dobandesc imunitatea cam la 3-7 zile dupa administrare.

3. Boli parazitare:
Toxoplasmoza
Toxoplasma gondii este un protozor parazit intracelular care poate fi gasit in peste 300 de specii de animale (in general paraziteaza animalele cu sange cald).
Desi gazda finala este pisica, el poate exista si pe gazde intermediare cum ar fi iepurele sau omul.
Gazdele de transport sunt ramele, mustele si gandacii de bucatarie.
Afecteaza predominant aparatul respirator si sistemul neuro-muscular.
In cazul iepurilor, gazda preferata a acestui parazit este tineretul cunicul.
Boala poate fi supraacuta, acuta sau cronica iar pierderile in randul efectivelor sunt importante (prin morbiditate, mortalitate si avort).
Mortalitatea iepurilor infestati ajunge la 35-50 %.
La disectie sunt gasite granuloame necrotice (puncte de culoare inchisa) in toate organele interne (splina, plamani, ficat etc).
Splina va fi supradezvoltata iar ficatul presarat de focare mici de culoare oranj.
La iepurii vii putem observa urmatoarele simptome : indiferenta, scurgeri de sange la nas.
Atat animalele domestice cat si omul se infesteaza in general de la o sursa principala : pisica din gospodarie.
La om, boala trece usor, dar atentie : la femeile gravide infestate cu aceasta boala, vor rezulta adesea copii cu malformatii.
Caracteristicile bolii si evolutia ei sunt prea complexe pentru a face obiectul acestei prezentari succinte.
Deci, varianta scurta :
- in urma infestarii, in organismul iepurelui apar chisturi in creier, muschi, plamani si ochi, dar nu numai.
- Toxoplasmele (rezultatul toxic al activitatii parazitului) pot fi gasite prin analize de laborator specifice in mai toate organele interne ale animalului bolnav.
- Aparitia bolii poate fi prevenita prin indepartarea pisicilor din crescatorie si prin montarea de plasa de sarma cu ochiuri mici la ferestrele adaposturilor de iepuri (pt a restrictiona accesul mustelor).
Succes :)
Pasaluroza
Este un parazitism al intestinului gros (cecum si colon) produs de oxiurul Passalurus Ambiguus , care afecteaza atat iepurele de casa cat si pe cel salbatic.
Acest gen de parazitism apare in toate sistemele de crestere.
Passalurus Ambiguus este un vierme nematod de talie mica de culoare albicioasa.
Masculul are 3-5 mm lungime iar femela 8-12 mm.
Ouale parazitilor se amesteca cu fecalele fiind astfel eliminate in mediul exterior.
I n 18-24 de ore larvele ajung in stadiul infestant si pot trece la alte exemplare de iepuri prin apa de baut sau furajele contaminate.
Rezistenta oualor in mediul exterior variaza pana la maxim 15 zile .
Simptome :
In general animalul suporta bine infestarea,neexistand semne clinice decat in cazul unei infestatii majore (cazuri rare).
Diagnosticul se face de obicei la necropsie si ,mai rar, prin examene coproscopice de laborator.
La necropsie se observa existenta unor « butoni » in zona mijlocie a cecumului variind ca dimensiuni de la o gamalie de ac la dimensiunile unui bob de fasole.
Tratamentul se poate face cu fenotiazina 50 mg per kilogramul viu, timp de 3 zile consecutiv sau cu thiabendazol in doza de 400 mg/kg viu.
Tratamentul are o eficacitate de 99,5 %.
Intrucat parazitul afecteaza exclusiv aparatul digestiv, carnea animalului este comestibila.

Trichineloza
Este o boala provocata de viermele nematod Trichinella Spiralis si vizeaza aparatul digestiv si musculatura.
Boala poate afecta foarte multe specii de mamifere (peste 100) atat domestice cat si salbatice si, desigur, omul.
Spre deosebire de om, la care boala are o evolutie grava, la animale boala evolueaza aproape fara simptome vizibile.
Viermele cu pricina este un nematod mis si subtire avand doar 1,4-1,6 mm lungime.
Acesti paraziti se localizeaza in aparatul digestiv ( adultii) sau musculatura (larvele).
O femela poate produce peste 1500 de larve zilnic.
Infestarea se produce prin consumul de carne care contine chisti trichinelici.
In cazul iepurilor de ferma exista situatii de canibalism sau de atacare a soarecilor si sobolanilor, deci boala exista si la iepuri.
Ajunsi in stomacul animalului, chistii sunt supusi actiunii acizilor gastrici si elibereaza din interiorul lor larva.
Larva migreaza in intestin si in 26 de ore naparleste de 4 ori ajungand la stadiul de adult. Are loc si imperecherea (cam la 30-35 de ore de la infestare).
Dupa ce este fertilizata, femela trece prin mucoasa gastrica si ajunge in nodulii limfatici.
Dupa 4-6 zile incepe sa depuna larve.
Aceasta « productie » dureaza cam 4-6 saptamani ( in functie de specia careia apartine gazda), dupa care femela moare.
Larvele migreaza prin vasele de sange in intreg organismul, dar supravietuiesc doar cele care ajung in tesutul muscular (mai ales in diafragma, limba, muschii oculari).
In muschi,larvele naparlesc si ajung in stadiul de chisti.
Durata de viata a unei larve cuibarita in muschi este egala cu durata de viata a gazdei.
La om ,durata de viata a larvei este de maxim 25 de ani.
Dupa moartea acestor larve, chistii se calcifiaza , devenind duri.
Daca la animale,boala evolueaza cu simptome usoare, la om se schimba datele problemei.
Astfel, la om, dupa ingestia de carne neprelucrata prin fierbere corespunzator, boala debuteaza in maxim 10-20 de zile.
Apar febra (pana la 40 de grade), tremuraturi, dureri de ceafa si ochi, oboseala, ameteli, dureri de burta ,transpiratie abundenta si ,la final, moartea (cam la 24-48 de ore de la debutul durerilor).
Daca totusi omul bolnav nu moare (mai sunt cazuri) , apar umflaturi la nivelul fetei , conjuctivita, miscarile globilor oculari devin dificile si dureroase, paralizie, mancarimi insuportabile si eruptii ale mucoaselor.
Se intalnesc de asemenea (dar mai rar) pierderea poftei de mancare, grata, voma, constipatie, crampe abdominale, pierderi in greutate si diaree.
Cele de mai sus dureaza aproximativ 5-7 zile.
O noua faza a bolii sunt durerile de inima, limba,hemoragii gastrice, gat si ochi.
Inflamatia atinge pragul maxim cam la 5-6 saptamani dupa infestare.
Urmeaza o alta faza care consta in probleme respiratorii, tulburari nervoase,(plus inca vreo 6-7 simptome pe care nu are rost sa le descriem aici, patologia omului fiind de domeniul altor situri).
Concluzionand , vom spune doar ca omul infestat are o stare de rau general.
Diagnosticul efectivelor de iepuri va fi pus in stransa legatura cu aparitia bolii la om ( daca boala apare la un grup restrans de oameni care au mancat din carnea aceluiasi animal, e clar ca animalul era bolnav).
Ca sa nu se ajunga insa la aceasta situatie, este bine sa supunem carnea animalelor sacrificate unui examen trichineloscopic (de laborator).
Speranta de viata a unui om infestat este … mica , prin urmare fiti mai rezervati la consumul fripturilor « in sange » si tratati termic carnea cat mai radical (fierberea de minim 2 ore a carnii distruge 100 % parazitul).
Prepararea carnii in cuptoarele cu microunde nu ucide toti parazitii.
CUM PREVENIM aparitia bolii in crescatorie ?
Deratizarea impotriva soarecilor si a sobolanilor este salutara.
Chiar daca un om urmeaza un tratament impotriva acestei boli, el nu se va vindeca niciodata 100 %, totdeauna ramanand cu boli de inima .
Ca sa nu va sperii , trebuie sa amintesc ca ,in general infestarea omului cu acest parazit are ca punct de plecare carnea de porc si nu cea de iepure.
Oricum, daca fierbeti carnea, problema e ca si rezolvata.

Sarcosporodioza
Agentul care produce boala este un organism microscopic ce face parte din familia Sarcosporide.
Forma clinica poate fi : acuta, grava sau cronica fiind afectate indeosebi animalele tinere.
Boala este incidenta indeosebi in perioada iunie-noiembrie.
Sarcosporidiile sunt raspandite pe tot globul (mai putin zonaantarctica) si afecteaza numeroase specii de animale.
Iepurele ( alaturi de bovine,suine,caprine,ovine ,rozatoare si alte specii) constituie o gazda intermediara , gazde finale fiind pisica, cainii, pasarile de prada, reptilele si omul.
Simptomele la iepure pot fi : avort, tulburari ale sistemului nervos, reducerea ratei de crestere, pierderi in greutate (forma cronica a bolii nu are simptome vizibile).
Agentul care produce boala actioneaza chiar in interiorul celulelor organismului ( celulele din muschii striati, esofag sau din sistemul nervos central).
In formele cronice ale bolii, sarcochistii pot creste chiar si timp de un an, producand niste chisti ce devin vizibili cu ochiul liber la disectie (au diametrul de 15 mm).
Chistii formati in interiorul corpului animalului sunt foarte rezistenti la orice forma de tratament.
Rata redusa a metabolismului ii face practic invulnerabili la medicamente.
In corpul animalului se duce insa o lupta permanenta, rezultatul final fiind uneori dobandirea imunitatii si adeseori decesul.
Totusi , nu trebuie sa ne ingrijoram cu privire la carnea pe care o obtinem de la iepuri , intrucat sarcosporidele si sarcochistii pot fi distrusi prin prelucrarea termica a carnii :
- prin congelarea carnii de iepure timp de o saptamana la cel putin –20 grade Celsius
- sau prin fierberea ei (s-a demonstrat prin teste in laborator ca sarcochistii nu rezista la o temperatura de peste 60-65 grade Celsius).
Tocmai de aceea este recomandat sa nu consumam nici un fel de carne inainte de a o prelucra termic (indiferent de specia de la care provine carnea.)
Un exemplu :
Oamenii care se infecteaza cu Sarcocystis suihominis (agent sarcoptic specific porcului) prezinta diaree intensa si severa si pot ajunge pana la probleme circulatorii fatale dupa consumul a doar100 grame de carne de porc infestata.

Encefalitozoonoza
Este o boala cronica, debilitanta, uneori fatala caracterizata prin encefalita si vasculita provocata de parazitul microscopic Encephalitozoon cuniculi ce afecteaza in general iepurii,cainele, pisica, porumbeii, vulpile si omul (nu neaparat in ordinea asta :)
Caile de difuzare a parazitului de la un organism la altul nu au fost inca deplin elucidate de oamenii de stiinta.
S-ar parea ca sunt implicate urina,fecalele , calea transplacentara sau (dupa alte opinii) doar pisica.
Boala a fost prima oara descrisa la specia umana in 1959.
Parazitul (care mai poarta si denumirea de Nosema cuniculi) e un parazit intracelular ce se localizeaza predilect in creier si rinichi.
Structura sporilor parazitului poate fi observabila doar la microscopul electronic.
Cand o celula este distrusa de parazit, se sparge iar sporii invadeaza celula vecina.
La iepuri incidenta bolii ajunge pana la 15-76 % din efectivele tinere ( intre 0 si 16 saptamani).
Mortalitatea atinge 50 % .
O iepuroaica bolnava va transmite pe cale placentara boala urmasilor sai.
Leziunile principale vor aparea in sistemul nervos central al iepurelui si in rinichi.
Ele pot fi intalnite insa si in plamani si ficat (mici focare de 2-4 mm de culoare gri, cu marginile zimtate).
Cum ne vom da seama ca exista boala ?
Manifestari :
- tulburari cerebrale precum paralizia, orbirea, miscari in cerc si convulsii ;
- tulburari digestive ce constau in reducerea apetitului si diaree.
Oricum…pana la ora actuala, cea mai sigura metoda de diagnosticare sigura a bolii este cea post-mortem.
Tratament si prevenire :
Cloroquin fosfatul are cea mai mare eficacitate.
Oamenii de stiinta au descoperit ca sporul nu rezista mai mult de o saptamana la temperatura de 4 grade Celsius si mai mult de 4 saptamani la 22 de grade.
Slaba consolare pentru iepure.
In orice caz, izolati exemplarele suspecte de boala.
Incinerati exemplarele decedate.
Luati legatura cu doctorul veterinar in cazul in care suspicionati aparitia bolii in crescatorie.

Criptosporodioza
Este o protozooza enteropatogena (digestiva si pulmonara) ce evolueaza singura sau in asociere cu Escherichia coli.
Afecteaza tineretul mai multor specii de animale : iepurele de casa, vitel, manz ,ied , miel, purcel, soarece, cobai, curca, gasca, gaina, paun .
Boala are o incidenta mai mare vara si se caracterizeaza prin enterocolite acute sau cronice si are caracter de zoonoza deoarece este transmisibila la om.
Criptosporodioza apare in toate sistemele de crestere si produce mari pierderi economice prin diareea neonatala pe care agentul etiologic (un organism unicelular denumit Criptosporidium) o provoaca.
Agentul etiologic paraziteaza gazdele prin oochisti de dimensiuni microscopice, acestia putand fi gasiti in tot aparatul digestiv,incepand cu faringele si terminand cu rectul.
Criptosporodioza este o boala foarte contagioasa, fiind foarte frecventa la tineret si destul de rara la exemplarele adulte.
Poate fi intalnita atat la animalele de ferma ,cat si la animalele de apartament.
Contaminarea se face prin inghitirea oochistilor aflati in hrana sau apa infestata cu fecalele altor animale.
Dupa 3-5 zile se instaleaza diareea si animalul bolnav devine la randul sau transmitator prin fecalele sale contaminate.
Dat fiind faptul ca boala poate trece de la animal la om si invers, putem interpreta criptosporodioza ca fiind o boala profesionala pentru crescatorii, ingrijitorii si detinatorii de animale de ferma si / apartament.
In interiorul organismului parazitii se ataseaza de interiorul membranei intestinului, membrana externa a acestora lipindu-se de vilozitatile intestinale si formand asa numitele « organite de hranire ».
Diagnosticul este dificil de dat de un necunoscator (diareea fiind un simptom al mai multor boli). Un diagnostic precis poate fi stabilit numai in conditiile unui examen de laborator a fecalelor exemplarului suspect .
Mortalitatile ce intervin in randul tineretului cunicul sunt mari.
Boala este supusa regulilor carantinei.
Tratamentul in sine si dozajul acestuia poate fi stabilit numai de catre doctorul veterinar in urma unui examen de laborator.

Coccidiozele
Agent etiologic: Iepurii de casa sunt parazitati de zece tipuri distincte de coccidii (genul Eimeria).
Dupa infectare,sporochistii se dechisteaza si elibereaza sporozoizi, acestia patrunzand si dezvoltandu-se in epiteliul intestinal (in general) sau in canalele hepatice.
Din punct de vedere clinic,coccidiozele evolueaza sub trei forme : intestinala, hepatica si otorinofaringiana.
Aproape ca nu exista iepure care sa nu aiba oochisti.
Un iepure poate trai sanatos toata viata lui,fara ca boala sa apara (desi agentul etiologic exista in corpul sau).
Coccidiozele izbucnesc in randul efectivelor,daca li se ofera urmatoarele sanse favorizatoare :
• suprapopulare in crescatorii;
• asternut umed ( de aceea mentionam la pagina despre custi ca nu este recomandata podeaua compacta , intrucat retine urina, favorizand aparitia bolilor);
• lipsa ventilatiei in adapusturile inchise;
• hranirea necorespunzatoare,deficitara;
• zgomote puternice;
• lotizari (repartizarea unui iepure bolnav intr-un lot sanatos);
• microclimat necorespunzator (curenti de aer,stagnarea dejectiilor si temperaturi de peste 22 grade in adapost.
Factorii de mai sus sunt agresivi si determina o slabire a reactivitatii generale ,ceea ce conduce la o inmultire masiva a coccidiilor din organismul animalului.
Odata aparuta boala , aceasta trece de la un animal la altul prin oochistii din excremente ,acestia infestand furajele si a apa de baut.
Cum se manifesta boala ?
Boala apare de obicei la tinereul cunicul (cam in perioada intarcarii) si este consecinta unei infestari interne masive cu oochisti.
Simptome : In forma supraacuta fecalele devin lichide, cu aspect mucos si sunt eliminate mai frecvent. Abdomenul este permanent balonat si (din pricina diareei) iepurii slabesc foarte repede ,devenind casectici (scheletici).
Moartea survine dupa 9-10 zile de la infestare.
In forma acuta exista aceleasi simptome,dar mai atenuate. Boala evolueaza mai lent (14-15 zile). Spre sfarsitul evolutiei iepurii prezinta tulburari nervoase. Acestea sunt pricinuite de prezenta toxinelor in organism.
Forma cronica apare numai la iepurii mai in varsta de 4 luni si este mai putin grava. Se manifesta prin urinari frecvente, o usoara diaree si uneori chiar constipatie. La aceasta forma animalele se pot vindeca spontan.
Scabia si Dermatomicoza
Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curateniei in incaperi sau dimensiunile prea mici ale acestora, la fel si numarul mare de animale intr-o incapere.
De asemenea, dermatomicoza poate fi favorizata de lipsa vitaminei A, D sau E.
Aveti grija ca incaperea pentru animale sa fie suficient de mare si folositi pentru curatirea custilor solutia de inalbitor.
Furnizati animalelor hrana bogata in vitamina A, D si E.
Locurile afectate ( pe pielea animalului) pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o solutie de vazelina medicala si Butox.

Infestarea cu insecte parazite (purici,paduchi).
Bolile, simtomele si tratamentul in cazul infestarii iepurilor cu insecte parazite hematofage (care se hranesc cu sange) sunt identice cu cele din cazul celorlalte animale domestice.
Daca este cazul, adresati-va direct medicului veterinar pentru combaterea agentului etiologic prin tratament.