Iepurele - Boli de piele si blana

Iepurele - Boli de piele si blana
Mixomatoza
În mixomatoză se ajunge la umflături, mai ales la baza urechii şi la nas, în spatele nasului . Regiunea genitală şi cea anală pot, de asemenea să fie afectate.
Paraziţi externi (extoparaziţi)
Râia
Tabloul clinic al acestor paraziţi este cunoscut sub numele de râie. La iepuri sunt importante râia urechii şi râia pielii şi capului.
Râia urechii
Este cauzată de atacul căpuşelor urechii (Psoroptes curiculi).
Transmiterea se realizează prin contactul direct dintre animale, şi este determinată de muşte, şoareci sau câini.
Simptome: Animalele afectate suferă de mâncărime, scutură capul şi se scarpină adesea în urechi. În pavilionul urechii se observă formarea de coji şi prin contaminarea cu bacterii se observă o inflamaţie purulentă a pielii. Din conductul extern, inflamaţia poate ajunge şi poate cuprinde şi urechea medie şi internă producând grave tulburări de echilibru care duc la poziţia strâmbă a capului.
Combaterea căpuşelor se face de către medicul veterinar. Un tratament prin care se fac de două ori injecţii cu Ivomec pare binevenit.
În afară de administrarea tratamentului se recomandă şi dezinfectarea cuştii.



Râia pielii şi a capului
Boala se manifestă la cap, trunchi, membre şi este cauzată de diferite căpuşe (Sarcoptes, Psoroptes, Notoedres). Ca şi în cazul râiei urechii, contaminarea se realizează prin contactul direct cu animale bolnave şi prin transmiterea prin cuşti.
Simptome: În jurul ochilor, pe buze şi pe frunte ca şi la baza urechii şi în continuare pe gât şi pe trunchi se văd pete roţii pe piele, formaţiuni solzoase şi zone cu păr căzut. Pielea se îngroaşă prin formarea de coji sub care apar pustule purulente. În evoluţia ulterioară a bolii, iepurii slăbesc, iar modificările pielii se extind pe tot corpul.
Ca şi în cazul râiei urechii, combaterea căpuşelor se poate face pentru fiecare animal afectat. Şi în cazul acestei forme de râie trebuie dezinfectată cuşcă.
ATENŢIE! Căpuşele Sarcoptes pot afecta şi oamenii – de aceea se recomandă purtarea mănuşilor de protecţie la administrarea tratamentului!
Căpuşele ierburilor de toamnă
Uneori, toamna, iepurii pot fi atacaţi de căpuşele din iarbă.
Ele se fixează în special în zonele cu mai puţin păr şi pot rămâne acolo săptămâni de-a rândul. Numai larvele acestor acarieni parazitează animalele gazdă. Larvele acarienilor cauzează stări de agitaţie şi mâncărime. Ele provoacă răniri ale pielii care pot duce la inflamaţii ale epidermei.
Tratament: Iepurii afectaţi vor fi pudraţi cu INSECTICIDE_!_!_ sau spălaţi. Renunţarea la scoaterea iepurilor în aer liber previne îmbolnăvirea.
Acarieni
Iepurii crescuţi în ţarcuri în aer liber pot fi atacaţi de acarieni (de cele mai multe ori Ixodes ricinus). Căpuşele în toate stadiile de dezvoltare (larve, nimfe, femele adulte de căpuşe) sug sânge. Acarienii stau pe ierburi şi tufişuri. Numai la un atac puternic se observă simptome ca anemie şi slăbiciune. Nimfele şi căpuşele adulte au, ca şi păianjenii, patru perechi de picioare, larvele însă au şase perechi de picioare.
Atenţie! Căpuşele pot transmite mixomatoza, papilomatoza, tularemia şi RHD.
Acarienii care sug sânge pot fi adunaţi de pe corpul iepuraşilor. Trebuie să avem grijă să îndepărtăm complet capul acarianului printr-o mişcare de rotaţie, fiindcă altfel apare pericolul inflamaţiilor. Se pot obţine de la veterinar sau din farmacii cleştişori cu care se pot scoate uşor căpuşele.
Păduchi şi purici
Păduchii trăiesc permanent, iar puricii numai temporar pe iepurele gazdă. Ambii îi sug sângele. Păduchii le provoacă iepurilor o stare de agitaţie. În ciuda ofertei substanţiale de hrană dezvoltarea iepurilor este deficitară.
Pot fi recunoscuţi cu ajutorul unei lupe, la baza părului, păduchii sau ouăle lor prin blana iepurilor. Ca toate insectele cu corpul articulat, păduchii au trei perechi de picioare. Combaterea repetată cu insecticide la interval de 8 zile duce la eliminarea păduchilor şi larvelor lor.
Păduchii iepurilor sunt specifici acestui animal-gazdă şi nu trec, în mod normal, pe alte animale sau pe oameni.
Puricii sunt şi ele insecte care sug sângele animalului-gazdă, dar care au nevoie, pentru dezvoltarea lor în stadiile primare de culcuşurile calde ale iepuraşilor. Femelele depun ouă în culcuşurile iepurilor după ce sug sânge, Din ouă se dezvoltă larve care, în condiţii favorabile, se transformă după circa 3 săptămâni, într-o nouă generaţie de purici care, acum, trebuie iarăşi, să sugă sânge. Existenţa lor pe animal poate fi observată. Dacă sunt apucaţi cu degetele şi scufundaţi în apă, pot fi recunoscute cu ochiul liber picioarele lungi cu care sar.
Combaterea puricilor trebuie să aibă în vedere, simultan, pe lângă animalul propriu zis şi mediul acestuia, culcuşul şi locul de depozitare al iepuraşului. Stratul de paie şi locul din care e făcut culcuşul, contaminate, trebuie înlăturate. Ca şi în combaterea păduchilor vor fi folosite insecticide corespunzătoare.
Există diferite preparate adecvate combaterii ectoparaziţilor iepurilor. Trebuie respectate întocmai instrucţiunile de dozare date de producător, pentru ca animalele să nu sufere de intoxicaţii sau alte neplăceri.
Ivermectin: 200-400 mg/kg, două ori în interval de 7 până la 14 zile, şi local în urechea curăţată.
Amitraz (Extodex): soluţie 0,6%, de trei ori la interval de o săptămână.
Ester al acidului fosforic (Neguvon): baie 0,15% de 2 până la 3 ori la fiecare opt zile.
Pyrethroidă (stomoxină)
Hexaclorciclohexan (dermaculină, orisel, penocron)
Tratarea mediului înconjurător cu vaponastip, diclonex permetrin.
Atenţie! Puricii transmit mixomatoza, turalemia şi RHD.
Ţânţari
Ţânţarii care sug sângele iepurilor, sunt de mare importanţă în transmiterea mixomatozei şi RHD, Fixarea la ferestre a unor plase împiedică pătrunderea ţânţarilor.
Inflamaţii purulente ale pielii
Formarea de abcese sau inflamaţiile de pe suprafaţa pielii pot fi adesea constatate.
Prin mici răni ale pielii sau prin atacul căpuşelor râiei, pătrund în piele agenţi bacterieni care provoacă inflamaţii locale. Pielea este murdară, înroşită şi crăpată. În final apar inflamaţii purulente. Se pot observa şi zone unsuroase rău mirositoare. Se observă modificări pe burtă, pe suprafaţa inferioară a picioarelor din spate, în zona gâtului.
Tratament: Se recomandă să se efectueze în laborator izolarea germenului patogen şi testul de rezistenţă la antibiotice. Rănile trebuie curăţate şi tratate cu unguente antibacteriene sau cu pudră antibiotică până la vindecare.
Preventiv, trebuie păstrată o curăţenie şi o igienă perfectă a adăpostului: un strat de paie curat, uscat, să se cureţe adăpostul şi să se dezinfecteze regulat cuşca.
Îngurgitarea blănii, căderea părului
Smulgerea blănii apare în mod normal înainte de fătare, la iepuroaicele gestante.
În plus, se observă, fenomene de smulgere a blănii şi în cazul de carenţe nutritive (lipsă de albumine), de atac cu paraziţi, de intoxicaţie.
Animalelor le cad smocuri întregi de blană, iar părul devine casant. În stomacul animalelor se formează, astfel, ghemotoace de păr care provoacă mari tulburări digestive şi, ca urmare, o slăbire accentuată a animalului.
Valorile crescute de nitraţi în apa de băut duc, de asemenea, la căderea părului.
Tratamentul este prescris de către medicul veterinar.